Cuvinte? Fara.

S-ar zice ca e greu. Nu atat de greu precum pare. Spatii, cuvinte, randuri, nicio idee memorabila. Doar “cuvinte”. Cuvinte ce ies foarte greu din mine, dar care pot fi spuse doar prin intermediul tastelor nealineate alfabetic. Putin ciudat. Poate. Dar nu atat de ciudat precum pare.

Simtul vocabularului e nelipsit la majoritatea oamenilor. E nelipsit de fapt tuturor persoanelor pe care le cunosc. Cred ca pana la urma vocabularul ne diferentiaza de animale. Sau vocabularul diferentiaza oamenii-animale de oameni.

Am reactionat in nenumarate randuri neadecvat unor discutii, sau mai bine spus nu am reactionat in niciun fel, dar spun tot ce spun acum pentru ca ma simt dator in primul rand fata de mine si in al doilea rand fata de ceilalti: URASC VOCABULARUL. Urasc oamenii care nu accepta o idee simpla. Urasc persoanele ipocrite care pun atat de mult pret pe CUVANT.
Cuvantul nu reprezinta.Doar descrie. E doar un mijloc de comunicare. Cum e latratul pentru caini, nechezatul pentru cai, e un mijloc. E o unealta “inexplicabila a intelectualitatii”,care nu ne diferentiaza deloc de animale, ba chiar ne face sa fim ca respectivele vietati.

Am ales…nicio idee pentru chestiunile scrise acum, tocmai pentru ca reprezinta o parte din mine, iar intreaga mea fiinta nu poate fi exprimata doar printr-o idee, si nici prin mai multe. Ci prin IDEE. Simplitatea mea in gandire face pe multi sa considere ca sufar de un retardism mental incipient, de un autism ori de o retragere inadecvata unor situatii simple pentru ei.

Poate ca par un “adolescent miop”, poate ca par un simplu om, dar ma consider mult mai complex decat ma vad ceilalti. Iar aceastã, paradoxal numita “complexitate” se naste tocmai din indeferenta fizico-mentala a celor din jur.

Lucrurile simple nu sunt totdeauna atat de simple precum le vad ceilalti. Insa lucrurile care mi se par mie simple sunt intotdeauna simple pentru ceilalti. De ce sa nu gandim inainte sa tragem o concluzie inoportuna? De ce sa nu tragem o concluzie inoportuna inainte sa gandim? De ce gandim ca sa tragem o concluzie inoportuna? De ce concluzionam ca sa putem gandi? Pentru ca pentru “noi”, conteaza.

Desi pentru alte personae nu, pentru acelasi “noi” inseamna idealul suprem. Da, multi oameni viseaza la Spiru:2:4: “Case, telefoane, noua masini si-un celular”, insa toti vor in primul rand sa se impuna in fata celorlalti. Tocmai de aceea acest trafic de intelect se face tot mai des in randul cunoscutilor. Ideile nu mai sunt proprii, au o anumita personalitate, eventual imprumutata de pe la nu–stiu-ce filosof lecturant; tocmai de aceea IDEEA moare pe z ice trece; tocmai de aceea omul devine din ce in ce mai ipocrit (Lazar:14:5: “Cand ii vad pe fratii mei cum se transforma-n animale”).

Destul pentru noaptea asta. Sper ca si data viitoare cuvintele sa curga la fel de usor.